Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat astăzi hotărârea în cauza Căldărari v. Republica Moldova (cererea nr. 55294/17). Judecătorii au constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 2 din Convenție (dreptul la viață) sub aspect procedural: autoritățile nu au oferit un răspuns adecvat și la timp la o acuzație credibilă de neglijență medicală, iar familia unui copil rămas paralizat după o anestezie generală nu a avut la dispoziție niciun mecanism efectiv prin care să afle adevărul și să obțină o reparație. Republica Moldova trebuie să plătească reclamanților 20.000 de euro pentru prejudiciul moral și 2.520 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Faptele cauzei
La 23 noiembrie 2011, Lilian Căldărari, un băiat de opt ani din Chișinău, a fost adus de bunica sa la o clinică stomatologică publică pentru probleme la mai mulți dinți. Medicul stomatolog a recomandat tratament sub anestezie generală, iar anesteziologul clinicii a cerut analize de rutină și o vizită la medicul de familie. Peste șase zile, la 29 noiembrie 2011, copilul a revenit la clinică împreună cu mama sa, Virgilia Căldărari. Deși mama a semnalat că băiatul dezvoltase recent o reacție alergică, anesteziologul nu a găsit contraindicații și a încadrat cazul la un nivel de risc redus.
Imediat după administrarea anestezicului halotan, pulsul copilului a scăzut brusc, iar inima i s-a oprit pentru câteva minute. Lilian a fost resuscitat și transportat de urgență la Spitalul Municipal de Copii, unde a rămas în comă cerebrală mai multe luni. Leziunile provocate creierului de lipsa de oxigen l-au lăsat complet paralizat, în stare vegetativă, hrănit prin sondă și țintuit la pat. Așa a trăit mai bine de zece ani, îngrijit permanent de mamă, printre episoade repetate de sepsis și bronșite. A murit la 3 iulie 2022. Cererea la CtEDO fusese depusă în 2017 de Lilian și de mama sa; după moartea băiatului, mama a continuat singură procedura.
Un formular de consimțământ cu numele altui pacient
Dosarul medical conținea un formular de consimțământ semnat la 23 noiembrie 2011. Documentul avea un conținut standardizat, valabil pentru orice fel de tratament, și purta scris de mână numele unui alt pacient. Mai mult, în ziua în care formularul a fost semnat, mama nici nu se afla la clinică. Guvernul a susținut în fața Curții că personalul medical i-a explicat mamei tratamentul în mod clar și accesibil. Curtea a observat însă că ancheta nu a încercat niciodată să afle dacă și când mama a fost avertizată despre riscurile procedurii cu halotan și ce informații concrete a primit.
O anchetă închisă de trei ori, cu aceleași concluzii
Chiar în ziua incidentului, Ministerul Sănătății a creat o comisie de specialiști. După trei zile, comisia a conchis că anestezia a fost administrată corect și a recomandat doar instruirea suplimentară și recertificarea celor doi medici implicați. În februarie 2012, ministerul a suspendat temporar utilizarea halotanului pentru anestezia generală, în vederea evaluării siguranței preparatului, iar ulterior l-a reautorizat. Prospectul aprobat în 2014 avea să interzică expres administrarea halotanului copiilor pentru proceduri stomatologice în afara spitalului și să ceară echipament de resuscitare pregătit, alături de personal instruit pentru resuscitare pediatrică.
Virgilia Căldărari a depus plângere penală în august 2012, iar în septembrie 2012 procuratura a deschis un dosar de neglijență medicală care o viza pe anesteziologă. Expertizele efectuate în Moldova nu au găsit nicio abatere. Expertiza Institutului Mina Minovici din București, dispusă în 2014 la cererea mamei, a ajuns la o concluzie diferită de cea a specialiștilor moldoveni: stopul cardio-respirator a fost o reacție adversă la halotan, fără vreo dovadă de șoc anafilactic. Această contradicție privind natura reacției suferite de copil nu a fost niciodată lămurită.
Procurorul a încetat urmărirea penală în aprilie 2015. Judecătorul de instrucție a redeschis dosarul în octombrie 2015, constatând că interogările martorilor erau identice cuvânt cu cuvânt, adică simple formalități, și cerând verificarea autorizării clinicii de a folosi halotan, a stării echipamentelor și a siguranței preparatului, inclusiv prin prisma altor cazuri similare. Curtea de Apel Chișinău a menținut această soluție în februarie 2016. Procurorul a audiat-o din nou pe mamă și a închis iarăși dosarul, cu aceleași motive. În februarie 2017, judecătorul de instrucție a dispus a doua redeschidere. A urmat o singură reaudiere a unei asistente medicale, apoi, la 31 iulie 2017, a treia și ultima încetare a urmăririi penale.
Ce a constatat Curtea
CtEDO a apreciat drept nerezonabilă durata anchetei: aproape cinci ani, dintre care măsuri reale de investigare au existat doar în primii doi ani și jumătate. Restul timpului a fost ocupat de contestațiile mamei împotriva încetărilor repetate, admise de instanțe fără ca procurorii să dea curs indicațiilor primite.
Curtea a criticat apoi lipsa de profunzime a investigației. Nimeni nu a inspectat direct aparatul de anestezie, iar concluzia că acesta funcționa corect s-a bazat exclusiv pe acte. Nimeni nu a verificat dacă clinica putea folosi legal halotanul pentru anestezia generală a copiilor în ambulatoriu. Ancheta nu a lămurit nici dacă statutul alergic al copilului, semnalat de mamă înainte de intervenție, impunea o evaluare preliminară mai atentă sau internarea lui în spital înaintea procedurii, cum prevedeau reglementările din 2007. Nici sesizarea mamei potrivit căreia medicii au ieșit din sala de operație strigând pe hol după adrenalină, ceea ce putea indica o sală nepregătită pentru resuscitare, nu a fost vreodată examinată.
Procedura disciplinară nu a acoperit aceste lacune: comisia ministerului a examinat doar acte medicale, fără să audieze martori sau să dispună expertize, iar mama nu a avut niciun rol în acea procedură. Guvernul a mai susținut că familia trebuia să se adreseze instanțelor civile. Curtea a respins această obiecție: la momentul faptelor, despăgubirea depindea de dovedirea unei vinovății, iar în lipsa unei anchete care să stabilească vreo culpă, o acțiune civilă nu avea șanse reale de succes.
Curtea a respins capătul de cerere privind latura materială a articolului 2. Statul răspunde direct pentru actele medicilor doar în situații excepționale, de pildă atunci când unui pacient i se refuză cu bună știință un tratament de urgență salvator, iar asemenea circumstanțe nu s-au regăsit în acest caz.
„Această hotărâre este importantă pentru Republica Moldova nu pentru că descrie o încălcare excepțională sau ridică o problemă nouă de drept. Dimpotrivă, importanța ei vine din faptul că scoate în evidență două întrebări cât se poate de simple, legate de drepturile oricărui cetățean care interacționează cu sistemul medical. Prima este o întrebare de informare. Ce obligații au medicii și instituțiile medicale atunci când explică un tratament sau o procedură unui pacient sau părinților unui copil minor? Ce înseamnă, în practică, un consimțământ informat, dat în cunoștință de cauză, și nu doar un formular semnat în grabă și fără explicații?”, a declarat avocatul Dumitru Sliusarenco, unul dintre reprezentanții familiei Căldărari în fața Curții.
„În astfel de cazuri, provocări apar atunci când tratamentul merge prost: cine stabilește ce s-a întâmplat și cine răspunde? În acest caz, toate căile pe care statul le pune teoretic la dispoziția pacientului s-au dovedit ineficiente, una după alta. Virgilia Căldărari a căutat ani la rând un răspuns la procuratură și în instanțe. Singura recunoaștere a primit-o abia astăzi, de la Strasbourg: statul nu i-a oferit niciodată acel răspuns. Curtea spune un lucru simplu. Atunci când viața unui pacient a fost pusă în pericol, autoritățile trebuie să lămurească faptele cu seriozitate și într-un termen rezonabil, iar victima trebuie să aibă acces real la o reparație. Ne așteptăm ca instituțiile responsabile să citească această hotărâre dincolo de suma acordată și să corecteze modul în care sunt investigate cazurile de neglijență medicală”, a declarat Vadim Vieru, avocat, director de Program la Asociația Promo-LEX.
Ce urmează
Hotărârea a fost adoptată de o Cameră a Secției a Cincea și nu este definitivă: în termen de trei luni, oricare dintre părți poate cere retrimiterea cauzei în fața Marii Camere. După rămânerea definitivă, statul are la dispoziție trei luni pentru plata sumelor acordate, iar executarea hotărârii, inclusiv măsurile generale menite să prevină încălcări similare, va fi supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Promo-LEX va urmări modul în care autoritățile execută această hotărâre, în special în privința regulilor despre consimțământul informat și a modului în care sunt investigate cazurile de neglijență medicală.
Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de Avocații și juriștii Asociației Promo-LEX.
Hotărîrea poate fi accesată aici: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-250888
Contact pentru presă
Vadim Vieru, avocat, Asociația Promo-LEX
Telefon: 068017507
E-mail: [email protected]