Un judecător din Republica Moldova cere sau acceptă mită de patru ori pe lună. Totodată, din 2001 până în prezent, nici un magistrat nu a fost tras la răspundere pentru corupţie. Aceste concluzii se conţin într-un raport al asociaţiei Promo-LEX pentru anii 2009-2010, realizat în colaborare cu organizaţia Civil Rights Defenders.
Personal nu pot nici să confirm, dar nici să infirm concluziile Promo-Lex. În ultimii 15 ani ziarul CUVÂNTUL şi subsemnatul am umblat destul prin judecăţi, dar nimeni nici nu ne-a adiat că ar trebui să „ungem” pe cineva ca să obţinem câştig de cauză. Şi noi nu am încercat să ne apărăm cu orice preţ, ocolind legea şi morala. Poate pentru că ne simţeam oarecum în siguranţă, or întotdeauna ne-am străduit să activăm în cadrul legii şi deontologiei profesionale. Oricum, în majoritatea cazurilor de judecată în care am fost implicaţi, justiţia, în opinia noastră, şi-a făcut datoria în mod corect şi profesionist.
În acelaş timp, numai în ultimii ani am primit la redacţie zeci de adresări, autorii cărora acuzau procurorii, poliţiştii, judecătorii că cumpără şi vând dosarele pe un cap; că angajaţii acestor instituţii se conduc nu de lege, ci de mărimea sumei oferite. Autorii unor sesizări nominalizau şi costurile „serviciilor”. Dar când le propuneam să aştearnă plângerile pe hârtie, să le semneze, să anexeze şi careva probe, majoritatea refuzau categoric, motivând că „nu vor să-şi ia belea pe capul lor, or la noi nu mai dovedeşti nimic, pentru că poliţia, procuratura, justiţia sunt legate strâns între ele şi corb la corb nu scoate ochii”. Iar la întrebarea „Şi atunci cum credeţi că vă poate ajuta ziarul?” unii strângeau nedumeriţi din umeri, alţii susţineau că „presa are mare putere, instanţele superioare vor citi despre cele întâmplate şi-i vor pune la respect pe cei cu mâna lungă”.
Din păcate, ajungând în rangul ţărilor cu cea mai dezvoltată corupţie, în Republica Moldova nu există şi o statistică a oamenilor corupţi. Când vine vorba de generatorii corupţiei autorităţile vehiculează cu nişte liste modeste de lucrători medicali, poliţişti de rând, profesori bănuiţi de corupere pasivă, vorba fiind de sume de câteva zeci sau sute de u.e. Cei care buzunăresc statul şi lumea de sute de mii şi milioane de u.e. huzuresc liniştiţi, inclusiv prin cabinete călduţe ale autorităţilor.
Atunci când am avut probe că cei chemaţi să supravegheze şi să asigure respectarea legii procedează contrar deontologiei profesionale, CUVÂNTUL a spus lucrurilor pe nume. Dar, cu unele excepţii, cei vizaţi n-au fost traşi la răspundere, în multe cazuri pe banca acuzaţilor ajungând… jurnaliştii. Noi şi în instanţă ne-am demonstrat cu probe concrete anchetele. De cele mai multe ori cei vizaţi au rămas, totuşi, în afara intereselor organelor de drept.
Nu ştiu cât adevăr se conţine în afirmaţia că „azi numai proştii stau la puşcărie, iar cei cu bani din orice daravelă pot ieşi basma curată”. Dar comparând averile multor poliţişti, procurori, judecători, avocaţi cu veniturile lor oficiale, involuntar ajungi la concluzia că lumea, totuşi, ştie ce vorbeşte. Şi multiplele cazuri de încălcare obraznică, deschisă a legislaţiei de către demnitari de diferite ranguri şi funcţionari angajaţi expres ca să slujească LEGEA, descrise în mass-media şi rămase fără nici o reacţie din partea organelor de resort, denotă că în Moldova noastră ceva, totuşi, e foarte putred.
De mai mult timp în Moldova se vorbeşte despre o eventuală reformare a poliţiei, procuraturii, justiţiei etc. cu scopul de a contracara corupţia care s-a cuibărit adânc în aceste instituţii, a spori eficienţa activităţii lor. Lucrurile însă mai departe de vorbe nu merg, pentru că cei care trebuie să se reformeze nu prea au interes să facă acest lucru. Şi Puterea ori nu prea doreşte aceste reforme, pentru că la mulţi dintre exponenţii ei le convine debandada actuală, ori, pur şi simplu, nu este în stare să realizeze ceea ce-şi propune…
Sursa: Cuvantul.legco.md[:en] [:ru]