La 19 februarie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea în cauza Jucoveț și alții c. Republicii Moldova și Rusiei (cererea nr. 59220/18), stabilind că Federația Rusă a încălcat drepturile fundamentale ale celor șase reclamanți – Maria Jucoveț, Alexandr Samonii, Alexander Nevskiy, Nadezhda Bondarenko, Vera Kaput și Antonina Samonii. Hotărârea este definitivă.
Asociația Promo-LEX a asigurat reprezentarea juridică a reclamanților pe parcursul întregii proceduri în fața Curții de la Strasbourg.
Istoricul cauzei
La 2 iunie 2018, cei șase reclamanți au participat la o întrunire publică pașnică în municipiul Tiraspol, organizată de „Partidul Comuniștilor” din regiunea transnistreană. Întrunirea a avut un caracter social – participanții, în mare parte pensionari, au criticat administrația din stânga Nistrului în legătură cu situația socială precară din regiune. Protestul a fost puțin numeros și s-a desfășurat în mod pașnic, revendicările formulate de participanți fiind de natură strict socială.
A doua zi, la 3 iunie 2018, reprezentanții „miliției” din regiune au intervenit, iar pe parcursul zilelor următoare toți participanții s-au ales cu dosare contravenționale pentru participarea la o „întrunire neautorizată”. „tribunalul de sector tiraspol” le-a aplicat sancțiuni contravenționale diferențiate: Maria Jucoveț a fost condamnată la 6 zile de arest administrativ, Alexander Nevskiy – la 10 zile, Alexandr Samonii – la 14 zile de arest, iar Nadezhda Bondarenko, Vera Kaput și Antonina Samonii au primit amenzi administrative în mărime de câte 368 de ruble transnistrene (echivalentul a aproximativ 19,50 EUR la acea perioadă).
Condițiile de detenție
Persoanele arestate au fost deținute în izolatorul de detenție provizorie al „miliției din Tiraspol” în condiții pe care Curtea le-a calificat drept incompatibile cu standardele Convenției. Reclamanții au descris condițiile ca fiind inumane: spațiul personal era de sub 4 m² per deținut, celulele erau insalubre, infestate cu paraziți, umede și supraaglomerate, fără acces adecvat la lumina zilei și ventilație. Totodată, alimentele și apa potabilă erau insuficiente și de calitate necorespunzătoare, facilitățile sanitare erau înfundate și neseparate de restul celulei, lenjeria de pat era inadecvată, iar accesul la duș și la asistență medicală – practic inexistent.
Aceste constatări sunt conforme cu jurisprudența anterioară a Curții privind condițiile de detenție din instituțiile „rmn”, stabilite în cauzele Mozer c. Republicii Moldova și Rusiei, Eriomenco c. Republicii Moldova și Rusiei și Lîpovcenco și Halabudenco c. Republicii Moldova și Rusiei.
Contextul mai larg: limitarea sistematică a libertății de exprimare și întrunire
Cauza Jucoveț și alții nu constituie un incident izolat, ci se înscrie într-o practică mai largă a administrației de la Tiraspol de a suprima orice voce critică. Reclamanții au contestat sancțiunile în fața „curții supreme de justiție a rmn”, însă fără niciun rezultat.
Administrația regiunii transnistrene recurge frecvent la limitarea dreptului de exprimare, descurajând în mod sistematic opiniile critice la adresa sa. Spre exemplu, doar în perioada aprilie – mai 2018, aceluiași grup politic i s-a refuzat dreptul de a desfășura întruniri publice în Tiraspol de cel puțin 8 ori. Persecutarea persoanelor care se exprimă liber are loc și pe alte căi – confiscarea pliantelor, limitarea accesului la sursele mass-media, restricții de deplasare și alte acțiuni de intimidare. În acest context, întrunirile publice critice nu sunt tolerate, iar cei care îndrăznesc totuși să participe la ele riscă să fie sancționați.
Curtea a analizat mai multe capete de cerere și a constatat, în sarcina Federației Ruse, încălcarea următoarelor articole din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
Articolul 11 – Libertatea de întrunire și asociere. Curtea a stabilit că sancționarea reclamanților pentru participarea la o întrunire pașnică a constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea de întrunire. Sistemul juridic al „rmn” nu este compatibil cu Convenția, iar măsurile dispuse de „autoritățile” transnistrene nu au avut o bază legală în sensul Convenției. Prin urmare, ingerința nu a fost „prevăzută de lege” și a constituit o încălcare a art. 11.
Articolul 3 – Interzicerea torturii și a tratamentelor inumane. Condițiile de detenție descrise de reclamanții Maria Jucoveț, Alexandr Samonii și Alexander Nevskiy au fost contrare art. 3 al Convenției. Curtea s-a bazat pe constatările sale anterioare referitoare la condițiile din izolatorele „MRT”, pe care le-a confirmat și în prezenta cauză.
Articolul 5 § 1 – Dreptul la libertate și la siguranță. Privarea de libertate a celor trei reclamanți arestați a fost dispusă de „instanțe” care nu constituie tribunale în sensul Convenției. Curtea a reiterat că „sistemul judiciar al rmn” nu reflectă o tradiție judiciară compatibilă cu Convenția, iar ordinele de detenție emise de „instanțele” de facto nu pot fi considerate legale.
Articolul 6 § 1 – Dreptul la un proces echitabil. Condamnările pronunțate de „instanțele rmn” nu au fost emise de un „tribunal instituit de lege”, ceea ce constituie o încălcare a garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6 § 1 al Convenției.
Articolul 13 – Dreptul la un remediu efectiv. Curtea a constatat absența oricărei căi efective de atac disponibile reclamanților, în conformitate cu jurisprudența sa anterioară.
Totodată, Curtea a stabilit în mod explicit că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive ce îi reveneau și nu a fost constatată nicio încălcare a Convenției din partea statului moldovean. Responsabilitatea pentru toate încălcările constatate a fost atribuită exclusiv Federației Ruse, în calitatea sa de stat care exercită controlul efectiv asupra regiunii transnistrene.
Despăgubirile acordate
Federația Rusă a fost obligată la plata următoarelor sume cu titlu de prejudiciu moral: câte 15.000 EUR fiecăruia dintre reclamanții care au executat pedepse cu arestul (Maria Jucoveț, Alexandr Samonii și Alexander Nevskiy) și câte 9.000 EUR fiecăruia dintre reclamanții amendați (Nadezhda Bondarenko, Vera Kaput și Antonina Samonii). Totodată, Federația Rusă a fost obligată la plata sumei de 4.800 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli de judecată, sumă ce urmează a fi achitată în mod solidar tuturor reclamanților, prin transferul direct către reprezentanții lor.
„Hotărârea Curții în cauza Jucoveț și alții confirmă ceea ce documentăm de ani de zile – în regiunea transnistreană, dreptul la întrunire pașnică și libertatea de exprimare sunt suprimate în mod sistematic. Șase oameni, în mare parte pensionari, au fost pedepsiți doar pentru că au îndrăznit să critice public situația socială din regiune. Trei dintre ei au fost arestați și deținuți în condiții pe care Curtea le-a calificat drept contrare art. 3 al Convenției – condiții inumane, într-un izolator insalubru, fără acces la apă potabilă sau asistență medicală. Reamintim că în perioada aprilie – mai 2018, aceluiași grup politic i s-a refuzat dreptul de a organiza întruniri publice de cel puțin 8 ori. Nu vorbim despre un incident singular, ci despre o politică deliberată de intimidare. Este esențial ca aceste hotărâri ale Curții de la Strasbourg să rămână un instrument de documentare și de tragere la răspundere, atât timp cât locuitorii regiunii nu dispun de niciun remediu intern efectiv”, a declarat Vadim Vieru, Avocat și Director de Program, Asociația Promo-LEX.
Hotărârea este definitivă. Textul integral este disponibil pe portalul HUDOC al Curții: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-202150
Pentru mai multe detalii, contactați:
Vadim Vieru, Avocat, Director de Program
Tel.: (+373 68017507)
E-mail: [email protected]
www.promolex.md