26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii, zi care ne oferă posibilitatea să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă a drepturilor omului. Tortura distruge sentimentul de demnitate şi valoare umană. În unele cazuri, aceasta este parte a unei politici de stat având drept scop insuflarea fricii şi intimidarea populaţiei. Consecințele torturii sunt foarte grave deopotrivă pentru femei, bărbaţi sau copii. Din aceste considerente, este regretabil să constatăm că și după douăzeci și cinci de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei ONU împotriva torturii, această practica crudă şi inumană persistă în unele regiuni ale globului. Chiar şi atunci când regimurile se schimbă, societatea se confruntă cu o cultură a impunităţii și de multe ori tortură persistă şi rămâne o barieră în progresul societății.
Reabilitarea le permite victimelor torturii să-și continue sau să-şi reia, cât mai integru și decent posibil, viaţa după traumă. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost lezată sau distrusă prin tratament inuman și tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin complex – medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung.
Cu ocazia Zilei Internaţionale pentru susţinerea victimelor torturii:
1) ne exprimăm solidaritatea noastră cu numeroasele victime ale torturii din Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, precum şi cu membrii familiilor acestora, care au fost supuşi actelor de tortură ori îndură și astăzi tortura sau consecințele acesteia;
2) reamintim obligaţia Statului Republica Moldova, nu numai pentru a preveni tortura, dar și de a oferi tuturor victimelor torturii de pe întreg teritoriul ţării, inclusiv regiunea transnistreană, căi de atac eficiente şi prompte, mijloace adecvate de compensare şi servicii de reabilitare sociale, psihologice, medicale, juridice şi de alte tipuri, la necesitate;
3) insistăm asupra unor măsuri urgente şi necondiţionate privind monitorizarea sub toate aspectele şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în locurile de detenţie din regiunea transnistreană a R.Moldova, în special a persoanelor care au cerut ajutor, declarând că au fost supuse actelor de tortură şi tratament inuman;
4) solicităm Guvernului să contribuie la Fondul Voluntar al ONU (UNVFVT) pentru victimele torturii, de rând cu alte State-parţi la Convenţia ONU Împotriva Torturii.
Acest Fond este foarte important pentru numeroşi supravieţuitori ai torturii din toată lumea, deoarece este unul din sursele specifice majore care finanţează activităţile de reabilitare la nivel internaţional. Majoritatea Centrelor de reabilitare din lume, inclusiv şi RCTV „Memoria”, sunt dependente financiar de acest Fond, pentru a realiza unul din drepturile elementare ale Victimelor Torturii – Dreptul la o reabilitare medico-socială gratuită, garantate de toate Instrumentele internaţionale relevante, inclusiv art. 14 al Convenţiei Împotriva Torturii, ratificate şi de Republica Moldova.
Reamintim, că Centrul de reabilitare al victimelor torturii ”Memoria”, este unicul de acest tip din Moldova, care activează din 2000 și depune eforturi enorme pentru a acoperi nevoile de reabilitare a supraviețuitorilor torturii din trecut și din prezent, inclusiv din regiunea transnistreană, fără un sprijin adecvat din partea instituțiilor de stat.
Suntem în aşteptarea unor acţiuni reale şi o reacţie pozitivă la prezentul apel, atât din partea autorităţilor Republicii Moldova, cât și din partea instituțiilor internaționale, acreditate în Republica Moldova pentru care valorile democratice și respectarea drepturilor omului reprezintă o prioritate.
Doar prin sprijinul direct acordat victimelor ale torturii, putem dovedi determinarea fără echivoc şi un angajament clar de a lupta împotriva torturii şi a impunităţii!
26 iunie 2012
Chișinău, Republica Moldova
Pentru detalii suplimentare, contactaţi:
– Ludmila Popovici, RCTV Memoria,
– Ion Manole, Asociaţia Promo-LEX,
– Lela Metreveli, Asociaţia „Ambasada Drepturilor Omului”,
– Natalia Mozer, Asociaţia „Mamele pentru Drepturile Omului”.