
Am adresat această întrebare atunci când am observat că victimele nu găsesc informații de bază pe platformele web ale autorităților, nu au acces la o linie de asistență telefonică, la un ghișeu unic sau la o instituție, care să fie responsabilă de gestionarea nevoilor lor multiple. Această situație persistă de mai bine de 30 de ani, deși peste 300.000 de cetățeni locuiesc într-un mediu represiv, fără acces la remedii juridice.
În lipsa unor mijloace de informare, victimele din regiunea transnistreană nu își cunosc adesea drepturile, fapt ce le vulnerabilizează și le expune riscului de victimizare repetată. O informare proactivă a locuitorilor regiunii ar fi putut preveni situațiile de luare în evidență militară sau înrolare forțată în structurile paramilitare, rețineri sau detenții ilegale, confiscarea bunurilor, precum și acuzațiile nefondate de comitere a unor activități extremiste.
Importanța asigurării accesului locuitorilor din regiunea transnistreană la sprijin informațional este reliefată de vidul legislativ în care trăiesc, de acțiunile ilegale comise sistematic de reprezentanții structurilor transnistrene într-un climat vicios de impunitate, precum și de faptul că sprijinul pe care îl primesc de la autoritățile constituționale reprezintă, adesea, singura formă de ajutor disponibilă pentru aceștia.
În Nota Analitică „Suport informațional pentru victimele încălcărilor drepturilor omului din regiunea transnistreană”, am documentat cauzele și efectele acestei probleme, oferind totodată recomandări autorităților.
Nota analitică poate fi accesată aici.
Documentul a fost elaborat de Asociația Promo-LEX, în cadrul proiectelor „Promovarea respectării drepturilor omului în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană” și „Promovarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, cu suportul financiar oferit de Fundația Soros Moldova și National Endowment for Democracy.

