Alexandru Postică: 70% din dosarele privind tortura sunt suspendate, pentru că Procuratura nu ar putea identifica făptuitorii.
CEDO a acceptat să examineze un nou dosar privind aplicarea torturii în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Iurie Crăciuneac a fost reţinut în seara zilei de 7 aprilie şi transportat la Comisariatul General de Poliţie. Tânărul susţine că în perioada detenţiei a fost maltratat de poliţişti. Deşi a depus o plângere la Procuratură, persoanele care l-au bătut nu au fost trase la răspundere. Iurie Crăciuneac s-a plâns Curţii Europene pentru Drepturile Omului care a acceptat zilele trecute dosarul. Detalii are Diana Răileanu:
Iurie Crăciuneac, reprezentat de juriştii de la Asociaţia Promo-Lex, s-a plâns la CEDO de ceea ce în limbajul juridic se numeşte „aplicarea relelor tratamente din partea poliţiei şi de condiţiile degradante şi inumane de care a avut parte în perioada detenţiei”. După o serie de procese în cadrul instanţelor moldoveneşti unde a încercat, fără succes să îşi apere drepturile lezate, la 2 decembrie 2011 Crăciuneac a depus o cerere la CEDO. Avocatul reclamantului, Alexandru Postică, califică drept promptă, deci relevantă reacţia Curţii:
„Curtea, în prima etapă, putea să declare cererea inadmisibilă după caz. Dar însăşi faptul că a fost comunicat dosarul după două luni de cînd este el înregistrat, demonstrează că Curtea atrage o atenţie deosebită faţă de situaţia cu privire la aplicarea torturii în urma evenimentelor din 7 aprilie.”
Europa Liberă: Cît, în medie, ar putea să dureze procesarea dosarului sau la cît v-aţi aştepta Dvs?
„După comunicare, eu sper ca până într-un an să fie şi o hotărâre.”
Alexandru Postică susţine că o condamnare a Republicii Moldova în acest caz ar putea să lipsească, dacă guvernul îşi va recunoaşte vina şi se va ajunge la o înţelegere amiabilă între părţi:
„Eu sper că guvernul va accepta şi va recunoaşte că a avut loc o violare a Convenţiei Europene şi va acorda satisfacţie echitabilă fără a se ajunge la hotărârea Curţii. Noi am primit un răspuns oficial de la Procuratura Generală care confirmă că circa 70% din numărul total al dosarelor similare ca şi Crăciuneac, sunt suspendate, ele practic sunt la un punct mort. Procuratura nu poate investiga cazurile deoarece în opinia lor nu ar putea identifica făptuitorii. Sperăm ca prin dosarul Crăciuneac să determinăm procuratura să reia examinarea dosarelor de tortură şi să le ducă până la bun sfârşit.”
Activiştii pentru respectarea drepturilor omului spun că deşi, până în prezent, au existat peste o sută de plângeri înregistrate la Procuratura Generală, în instanţa de judecată au ajuns puţin peste 20 de dosare penale. Directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, Sergiu Ostaf susţine că deşi cazurile de tortură au avut loc pe timpul guvernării comuniste, răspunderea o poartă actualele autorităţi, în primul rînd pentru că dosarele stagnează fără explicaţie, iar vinovaţii au rămas în umbra anchetei:
„Există în drept o noţiune de „succesiune a drepturilor”, prin urmare guvernul actual trebuie să răspundă pentru ceea ce a făcut guvernul precedent. Pe de o parte, această răspundere este moral-motivată, pentru că guvernul actual ar fi trebuit să facă suficiente acţiuni pentru a identifica torţionarii de atunci şi noi, din păcate, observăm că nici Guvernul actual nu reuşeşte să aibă performanţe la acest capitol, nu reuşeşte să dea un răspuns clar.”
În opinia lui Sergiu Ostaf, actuala guvernare ar putea să-şi salveze imaginea oarecum şifonată dacă va ieşi în faţa oamenilor cu o listă clară a poliţiştilor care au aplicat tortura în timpul evenimentelor din aprilie 2009, a procurorilor care nu au întreprins măsurile necesare pentru a preveni cazurile de tortură şi a judecătorilor care, ilegal, au semnat mandate de arest fără discernămînt.
Sursa: Europalibera.org[:en] [:ru]