Situația persoanelor private de libertate în stânga Nistrului și condițiile de detenție ale acestora, în special în timpul pandemiei de COVID-19, nu este un subiect atractiv și nu reprezintă o prioritate, nici pentru societate, nici pentru autorități.
În contextul în care persoanele sunt condamnate de către pretinsele instanțe locale în lipsa unor garanții procesuale minime și plasate în condiții de detenție inumane și degradante, considerăm că intervenția autorităților constituționale, precum și a organizațiilor internaționale, este imperativă.
Informațiile cu privire la condițiile inumane de detenție în locurile privative de libertate sunt confirmate prin mai multe surse alternative:
a) declarațiile foștilor deținuți;
b) declarații ale rudelor deținuților;
c) rapoarte de monitorizare ale organizațiilor locale, naționale sau internaționale;
d) constatările Curții Europene ale Drepturilor Omului în cauzele ce provin din regiunea transnistreană.
”Când ispășeam pedeapsa în UIN 2, eram 8 persoane în cameră, camera era de 2 pe 5 metri, cu paturi în două nivele, fereastra era foarte mică, nu aveam ventilare… Medicii de la UIN 2 au vrut să-mi amputeze piciorul, doar datorită intervenției mamei mele aceasta nu s-a întâmplat.”
Denis Panfilii (fost deținut).
”Administrația închisorii nu oferă medicamente, înafară de două pastile împotriva virusului, din acest motiv deținuții primesc colete cu alimente și medicamente de acasă.”
Cunoscut al unei persoane deținute (despre asistența medicală pe timp de pandemie).
Îndemnăm autoritățile Republicii Moldova, reprezentanții formatului de negocieri 5+2:
1. să inspecteze locurile de detenție din regiunea transnistreană;
2. să insiste asupra monitorizării, în continuu, a situației drepturilor omului în această regiune;
3. să informeze opinia publică, organizațiile și instituțiile abilitate despre situația reală.
Pentru mai multe detalii, vă invităm să urmăriți materialul video, marca #PromoLEX, elaborat în contextul Săptămânii Globale Împotriva Torturii.