Republica Moldova primește calificativul de risc moderat în ediția 2026 a Indicelui Global al Torturii, instrument elaborat de Organizația Mondială Împotriva Torturii (OMCT) împreună cu rețeaua SOS-Torture. Calificativul general ascunde însă diferențe mari între domenii. Din cei șapte piloni evaluați, patru se află la risc considerabil: prevenirea brutalității poliției, condițiile de detenție, combaterea impunității și drepturile victimelor. Promo-LEX, organizația care a colectat datele pentru Moldova, avertizează că eticheta generală poate masca probleme structurale grave.
Indicele măsoară în 2026 un număr de 39 de țări din cinci regiuni, fiecare stat fiind evaluat după șapte piloni tematici, pe o scară cu cinci niveluri de risc. Tortura și tratamentele inumane sunt incriminate la articolul 166¹ din Codul penal, iar definiția corespunde în mare parte Convenției ONU împotriva torturii. Aplicarea legii rămâne însă slabă. Până la finalul lui 2025, Moldova a acumulat aproximativ 180 de încălcări ale articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe locul doi ca frecvență după articolul 6.
La capitolul brutalitate polițienească și violență instituțională, Moldova stă la risc considerabil. În 2025, autoritățile au înregistrat 299 de cauze penale pentru tortură și rele tratamente comise de agenți publici. Procurorii au pornit doar 76 de anchete, dintre care 9 au vizat incidente petrecute chiar în interiorul inspectoratelor de poliție, inclusiv unul cu un minor. Relele tratamente apar cel mai des în momentul reținerii. Sunt documentate bătăi și lovituri, alături de presiune psihologică prin amenințări. Un proiect-pilot a adus 225 de camere corporale în zece inspectorate raionale până în 2024, însă folosirea lor este reglementată printr-un ordin departamental, nu printr-o lege. Moldova nu are un organ civil independent de supraveghere a poliției, lacună semnalată de Comitetul pentru Prevenirea Torturii și de Open Society Justice Initiative.
Pilonul libertății față de tortură în detenție stă tot la risc considerabil. Rata populației din penitenciare ajunge la 255 de deținuți la 100.000 de locuitori (aprilie 2025), peste media europeană. În ansamblu, sistemul funcționează ușor sub capacitatea aprobată de 6.622 de locuri. Două penitenciare de arest preventiv rămân însă grav suprapopulate: Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, cu 325 de deținuți peste capacitate, și Penitenciarul nr. 11 din Bălți, cu 173. La 5 martie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Petrov v. Republica Moldova, prin care ierarhia informală dintre deținuți a fost recunoscută drept încălcare structurală a articolelor 3 și 14 din Convenție. Vizita Comitetului pentru Prevenirea Torturii din iunie 2025 a fost fără precedent: membrii delegației au fost amenințați direct de liderii ierarhiei informale la Penitenciarul Cricova. Asistența medicală din penitenciare ține în continuare de Ministerul Justiției, nu de Ministerul Sănătății, iar personalul medical este insuficient. La ultima inspecție, penitenciarele Brănești și Cricova nu aveau niciun medic generalist prezent.
Combaterea impunității rămâne la risc considerabil. Din cele 299 de cauze penale înregistrate în 2025, doar 76 au devenit anchete, puține ajung în fața instanței, iar sub 5% dintre plângeri se încheie cu o condamnare. O anchetă pentru tortură durează în medie peste patru ani, față de un an și jumătate pentru alte dosare penale, și are o rată de achitare de treisprezece ori mai mare decât media națională. Procurorii încadrează deseori fapte de tortură drept exces de putere (articolul 328) sau constrângere de a face declarații (articolul 309), infracțiuni cu pedepse mult mai blânde. Violența postelectorală din aprilie 2009 arată tiparul: la 108 plângeri și 71 de dosare penale, instanțele au condamnat doar trei polițiști, toți cu suspendare.
Drepturile victimelor primesc tot calificativul de risc considerabil. Legea 137/2016 a creat un cadru interinstituțional de reabilitare. Până în octombrie 2024, Consiliul Europei nu a găsit însă niciun caz de compensare financiară din partea statului în baza acestei legi. Sub un sfert dintre supraviețuitorii torturii primesc despăgubiri sau servicii de reabilitare plătite de stat. Calea reală de reparație rămâne Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Serviciile principale de reabilitare multidisciplinară sunt asigurate de o organizație neguvernamentală, RCTV Memoria, care ajunge la 450 până la 600 de beneficiari pe an. Victimele sunt deseori descurajate să depună plângeri și nu au o protecție reală împotriva represaliilor.
La angajamentul politic, evaluat la risc moderat, bilanțul este mixt. Moldova a ratificat Convenția ONU împotriva torturii și Protocolul ei opțional, precum și Statutul de la Roma, și a acceptat competența Comitetului împotriva torturii prevăzută la articolul 22. Țara a semnat, dar nu a ratificat Convenția pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate. Statul nu a alocat un buget dedicat prevenirii torturii și nu a contribuit la Fondul ONU pentru victimele torturii. Mecanismul Național de Prevenire suferă de subfinanțare cronică, iar recomandările lui sunt aplicate pe termen lung în proporție de doar 10 până la 15%. Raportul Moldovei către Comitetul împotriva torturii este restant. În prima jumătate a anului 2026, Moldova a deținut președinția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu sesiunea ministerială de la Chișinău din 14 și 15 mai 2026.
Pilonul protecției pentru grupurile vulnerabile primește calificativul de risc moderat. Violența de gen rămâne o problemă serioasă. În 2025, Moldova a înregistrat 20 de femicide, în ușoară creștere față de anul anterior, și 926 de victime ale violenței în familie, dintre care 70,5% femei. Autoritățile au emis aproximativ 4.500 de ordine de restricție de urgență și 700 de ordine de protecție. Prin hotărârea Vieru v. Republica Moldova din noiembrie 2024, Curtea Europeană a constatat că statul nu a protejat o victimă a violenței în familie, ceea ce a dus la decesul ei. Moldova a ratificat Convenția de la Istanbul la 1 mai 2022, însă definiția violului din legislația națională se bazează încă pe criteriul forței și nu corespunde articolului 36 din Convenție. Traficul de persoane persistă: 33 de condamnări la 119 urmăriri penale în 2024, exploatarea prin muncă reprezentând circa 60% din cazuri. Persoanele LGBTQIA+ se confruntă cu discriminare sistemică. Pe harta ILGA-Europe din 2025, Moldova are un scor de 38%, relațiile dintre persoane de același sex nu sunt recunoscute legal, iar Consiliul Municipal Chișinău a interzis marșul Pride din 2025, care s-a desfășurat totuși cu circa 1.000 de participanți.
Dreptul de a apăra drepturile omului și spațiul civic se află la risc moderat. Organizațiile și apărătorii drepturilor omului lucrează într-un spațiu relativ deschis, însă garanțiile lipsesc. Moldova nu are un mecanism național de protecție a apărătorilor. Hărțuirea judiciară este principala formă de atac. În 2025, organizațiile de media au documentat 66 de atacuri și amenințări la adresa presei, dintre care 85% de natură nefizică sau cibernetică. Procesele de defăimare împotriva presei durează de trei ori mai mult decât alte cauze civile și se încheie în 70% din cazuri cu respingerea acțiunii. Cele mai vizate redacții în 2025 au fost TV8 (18 incidente) și Ziarul de Gardă (10), urmate de Jurnal TV (8). În clasamentul Reporteri fără Frontiere pe 2025, Moldova a coborât pe locul 35, cu un scor de 73,36, după locul 31 în 2024. Un proiect de lege privind agenții străini, propus în martie 2025, nu a fost adoptat. De la 14 februarie 2026 este în vigoare articolul 180¹ din Codul penal, care incriminează obstrucționarea activității jurnalistice.
Indicele consemnează și progrese. Din 2022 nu a fost înregistrată nicio transmitere a HIV în penitenciarele moldovenești. Terapia de substituție cu opioide este disponibilă în 16 din cele 17 penitenciare pentru adulți. Din 2023, orice leziune suferită în detenție trebuie consemnată într-un registru electronic, cu transmitere automată către procuratură în 24 de ore, măsură salutată de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului în martie 2026. Numărul persoanelor monitorizate electronic a urcat la 2.740 în 2025, cel mai mare de până acum. Centrul Barnahus de la Bălți oferă primul model de investigare prietenoasă cu copilul pentru copiii victime, iar Centrul pentru victimele violenței sexuale de la Ungheni, deschis în 2023, este singura instituție națională de acest fel.
„Eticheta de risc moderat poate induce în eroare”, a declarat Vadim Vieru, avocat, reprezentant al Asociației Promo-LEX. „Statul are acum o hotărâre a Curții de la Strasbourg care îi cere măsuri concrete în penitenciare și are propriile cifre despre impunitate. Așteptăm fapte, mai ales un organ civil independent care să ancheteze plângerile împotriva poliției.”
Ce cere Promo-LEX
Promo-LEX susține recomandările adresate autorităților în profilul de țară al Indicelui. Printre prioritățile imediate pentru Republica Moldova:
- Să aplice fără întârziere măsurile generale impuse de hotărârea Petrov v. Republica Moldova, printre care desființarea ierarhiei informale din penitenciare, demararea sistemului progresiv de executare a pedepsei și construcția noului penitenciar de arest preventiv din Chișinău.
- Să creeze un organ civil independent de supraveghere a poliției, cu competența de a ancheta plângerile de tortură și rele tratamente.
- Să adopte o lege privind folosirea forței și a armelor de foc de către poliție, conformă cu Principiile de bază ale ONU, și să extindă camerele corporale la toate structurile de aplicare a legii.
- Să încadreze faptele de tortură potrivit articolului 166¹ din Codul penal, fără a le coborî la exces de putere sau constrângere de a face declarații, și să fixeze un termen maxim legal pentru anchete.
- Să transfere asistența medicală din penitenciare de la Ministerul Justiției la Ministerul Sănătății și să acopere deficitul de personal.
- Să pună în aplicare Legea 137/2016 printr-un fond dedicat pentru reabilitarea și despăgubirea victimelor torturii, indiferent dacă acestea pornesc sau nu un proces penal.
- Să alinieze definiția violului la articolul 36 din Convenția de la Istanbul, să creeze unități specializate pentru violența de gen în toate raioanele și să retragă rezervele la articolele 30(2) și 58 din Convenție.
- Să adopte o politică națională de protecție a apărătorilor drepturilor omului, cu măsuri împotriva proceselor abuzive (SLAPP) și a atacurilor cibernetice contra jurnaliștilor.
- Să aloce o linie bugetară dedicată prevenirii torturii și să contribuie la Fondul ONU pentru victimele torturii.
- Să ratifice Convenția pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate.
Despre Indicele Global al Torturii
Indicele Global al Torturii este elaborat de Organizația Mondială Împotriva Torturii (OMCT) împreună cu rețeaua SOS-Torture, care reunește peste 200 de organizații locale. Lansat în iunie 2025, indicele măsoară în 2026 un număr de 39 de țări din cinci regiuni, după șapte piloni tematici și cinci niveluri de risc. Pentru Republica Moldova, datele au fost colectate în colaborare cu Promo-LEX.
Contact pentru presă
Vadim Vieru, avocat, Asociația Promo-LEX
Telefon: 068017507
E-mail: [email protected]
Sursa datelor: Indicele Global al Torturii 2026, OMCT, profilul Republicii Moldova (omct.org/en/global-torture-index).