Concurenţii electorali trebuie să comunice direct cu alegătorii, dar nu prin intermediul televizorului sau a afişelor publicitare. Este părerea Directorului de programe al Asociaţiei Promo-Lex, Pavel Postica. Expertul vorbeşte într-un interviu pentru Jurnal.md cum ar trebui ajustată legislaţia electorală, astfel încât să fie evitate eventuale încălcări, dar şi cum ar trebui tinerii stimulaţi pentru a fi mai activi în ziua scrutinului.
Cum apreciaţi modul de desfăşurare al alegerilor locale din acest an?
P. Postica: Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să faci comparaţie cu ceea ce-a fost anterior. Din punct de vedere a organizării propriu-zise, a respectării normelor calitative, noi stăm mult mai bine, dar evident, sunt şi anumite lacune, pentru că în proces sunt implicaţi peste 20.000 de funcţionari. Pe alocuri se întâmplă lucruri stranii. Pot fi erori umane, dar este ok, atunci când ele sunt făcute involuntar.
La ce erori vă referiţi?
P. Postica: Păi sunt diferite. Spre exemplu am făcut renumărarea voturilor şi am găsit procese verbale cu anumite erori tehnice în formulele de verificare. Oboseli – pentru că, în mare parte, funcţionarii vin de la 5-6 dimineaţa şi stau mai mult de 20 de ore. Se încurcă cu anumite noţiuni – buletine de vot anulate, neutilizate, etc. Deci, ai greşit 3-4-5 procese verbale şi atunci eşti nevoit să faci renumărarea voturilor. Mai grav când se fac erori voluntare, cu intenţii. Am avut şi astfel de situaţii.
Credeţi că e o obişnuinţă pentru candidaţii electorali şi susţinătorii acestora să planifice nişte încălcări în timpul procesului de vot doar pentru a câştiga în alegeri?
P. Postica: Poate şi sunt actori care ar vrea să influenţeze cumva alegerile, inclusiv în ziua scrutinului, şi cazurile de transportare gratuită a alegătorilor sau agitaţia în ziua alegerilor în faţa secţiilor de votare. Da ele afectează. Cu cât şi cum, eu cred nu sunt în stare să vă spun.
În care tur al alegerilor s-au înregistrat mai multe nereguli şi în ce regiuni ale ţării?
P. Postica: Nu am încercat să facem asemenea calcule, pentru că ele nu sunt relevante atunci când este vorba despre alegeri locale. Am avut un singur incident, la Topala, care a dus la nulitatea alegerilor, pe toată circumscripţia. Avem multe cazuri când s-a practicat transportarea organizată a alegătorilor – în Chişinău, la Criuleni, Nisporeni, dar şi în alte localităţi.
Noi nu suntem organ de anchetă, observatorii doar supraveghează cum decurge procesul de vot în cadrul secţiilor şi în raza acestora. Noi am stabilit că au fost automobile care duc şi aduc cetăţeni la secţiile de votare, însă noi nu putem spune cui aparţin, cine este şoferul. Câteodată, când observatorul este din localitate, poate să spună dacă este candidat sau un consilier local cel care organizează transportarea. Sunt organe de drept care trebuie să stabilească anumite circumstanţe.
Dar iarăşi, transportarea organizată nu este o infracţiune, o încălcare a procesului electoral, care poate fi sancţionat, atât timp cât nu se dovedeşte agitaţia electorală în ziua alegerilor. Din punctul nostru de vedere, aceste acţiuni nu sunt ok, dacă ţinem cont de actualul cadru legal.
Dacă noi am fi stabilit că în Republica Moldova se permite agitaţia electorală în ziua alegerilor, atunci nu am mai reacţiona. Haideţi să vedem, dacă sunt foarte multe cazuri, atunci hai să schimbăm legislaţia. Există foarte multe exemple în ţările în curs de dezvoltare. Fac un parc şi nu fac trotuarele. Mai întâi văd pe unde merg oamenii, iar ulterior stabilesc unde să facă acele trotuare, pentru că proiectanţilor li se pare într-un fel, însă în practică poate fi altfel. Aşa şi aici, dacă nu vedem o soluţie pentru problema organizării transportului, atunci mai bine o legalizezi.
Şi atunci ar fi în avantajul societăţii?
P. Postica: Aşa ar fi liberi toţi concurenţii electorali să-şi aducă susţinătorii. Şi care ar fi problema dacă li s-ar permite la toţi? Aşa vedem că cineva încalcă legea şi noi pe urmă arătăm cu degetul. Important e să declari cheltuielile respective ca şi cheltuieli ale campaniei. Trebuie să găsim alte modalităţi. Când vii cu un set de interdicţii mai întâi trebuie să le verifici cum funcţionează. Ulterior îl poţi sancţiona dacă nu a declarat cheltuielile pentru transport. Asta poţi să documentezi. Ai văzut, ai fixat, ai dovedit că uite a utilizat transport. Eu cred că pe viitor ar trebui să revizuim anumite lucruri, ţinând cont de constatările respective.
Aceeaşi situaţie e şi cu vânzarea băuturilor alcoolice. Noi vrem să arătăm că nu este frumos să vii la vot în stare de ebrietate sau să consumi alcool după ce ai aplicat ştampila. Asta se interpretează ca şi corupere a alegătorilor. Aceeaşi bere, aceeaşi îngheţată are un preţ, o valoare.
O tendinţă pe care am sesizat-o la acest scrutin a fost „migrarea” alegătorilor de la o reşedinţă la alta. Cele mai mediatizate cazuri au fost Topala şi Băcioi. Scandalurile, în legătură cu aceasta, au fost la ordinea zilei. Consideraţi că acest lucru este o încălcare din punct de vedere etic sau o lacună a legislaţiei?
P. Postica: Eu cred că aici, la fel ca şi în cazul utilajului electoral – cabine, urne, draperii verzi, galbene, roşii, albastre… Noi trebuie să luăm o decizie politică, într-un fel sau altul. Se votează doar la domiciliu, dar dacă eu nu am domiciliu? CEC a anunţat că sunt peste 100 de mii de persoane care nu au domiciliu şi atunci ei nu votează. Noi, legăm cumva reşedinţa cu dreptul la vot, deşi nu e chiar corect. Din punctul nostru de vedere, noi trebuie să corelăm dreptul la vot cu lista electorală. Trebuie anunţat din start că uite, eu vreau să votez în localitatea respectivă şi eu mă pun la evidenţă acolo. Şi cu asta s-a finisat. Dacă eu am 3-4 imobile, eu unde votez? Pentru că pe mine mă priveşte ce impozite funciare îmi vor aplica autorităţile publice locale, voi vota acolo sunt imobilele. Eu nu pot să votez în patru locuri. Eu votez doar în unul şi oricum trebuie să aleg. Numai că în asemenea situaţie, nu ţine de discreţia alegătorului, dar depinde de organul care aplică ştampila cu viza de domiciliu sau viza de reşedinţă.
Organelor electorale, în temeiul articolului 39/7 din Codul Electoral, li s-a permis să controleze, într-un fel sau altul, acest proces. În cazul în care „migraţia”are loc cu 20 de zile până la alegerile locale, atunci toată responsabilitatea pentru procesul de „migraţie” îi revine organului electoral. El este în drept să verifice certificatul cu drept de vot şi data când a fost aplicată viza de reşedinţă. Cu regret, noi nu am avut acest mecanism în alegerile generale locale. Comisia Electorală Centrală a emis o decizie în care este indicat că doar funcţionarii electorali votează în baza certificatelor cu drept de vot.
La ambele tururi ale alegerilor locale, rata de participare a tinerilor la vot a fost foarte mică. În opinia Dvs, de ce se întâmplă acest lucru?
P. Postica: Cât priveşte prezenţa tinerilor la urne, cred că sunt două considerente de bază. Una – educaţia. Noi nu am avut o educaţie politică calitativă pentru tineri, practic nu a fost inclus în curricula şcolară ce înseamnă democraţie, de ce trebuie să te implici în procesul decizional, de ce să mergi la vot. Pe de altă parte noi suntem o ţară tânără, partidele politice nu au o experienţă în elaborarea metodologiilor de evaluare instituţională sau sunt în proces de consolidare. Noi nu avem, ca în ţările democratice, concursuri pentru alegerea conducerii în şcoli, unde este implicat tineretul, pentru că noi mergem pe variantă restrictivă – nu se poate, deoarece e politică. În alte ţări se organizează concursuri pentru cel mai bun tănăr politician, procese de organizare a alegerilor în şcoli şi elevii de atunci încep să înveţe ce înseamnă transparenţă, cum să numeri corect voturile.
Al doilea aspect, iarăşi revenim la viza de reşedinţă, domiciliu. De obicei vin în Chişinău sau în alte oraşe unde sunt universităţi. În Chişinău sunt foarte mulţi studenţi care stau la gazdă sau la cămin. În această perioadă, majoritatea pleacă acasă, pentru că sunt în sesiune şi fie vin doar la examene, fie au finisat anul de studii. Efortul de a veni la cămin doar ca să voteze este unul suplimentar şi practic îşi pierd dreptul la vot.
Cum apreciaţi activitatea presei în timpul campaniei electorale, dar şi în ziua alegerilor generale locale?
P. Postica: Este un pic complicat pentru mine să vorbesc despre activitatea presei, pentru că nu este domeniul pe care noi am încercat să-l monitorizăm şi noi nu suntem specializaţi bine pe acest segment. Nu mi-a plăcut că majoritatea partidelor, majoritatea concurenţilor electorali au pus accent pe presă, pe mass-media în campaniile lor. Deci cam 70-90% din cheltuielile pentru campanie sunt pentru publicitate electorală sau materiale de publicitate şi foarte puţin accent se pune pe comunicarea directă, pe întâlnirea cu alegătorii. Ei au mizat pe asta doar în ziua alegerilor, atunci când stau practic toţi deputaţii, toţi consilierii în apropierea secţiilor de votare şi spun „ Bună ziua, bună ziua. Ce mai faceţi? Aţi venit să ne votaţi?” În mod normal ar fi trebuit în toată ziua, să meargă prin localităţi, să discute cu oamenii, să afle care sunt problemele lor, cu ce se confruntă, cu ce pot să-i ajute, cum să le rezolve problemele. Dar aşa, ei stau la Chişinău şi discută cu oamenii prin intermediul televizorului, ceea ce mie mi se pare incorect.
Primarul ales, Dorin Chirtoacă a declarat că a fost o competiţie corectă. De cealaltă parte, liderul socialiştilor nu recunoaşte rezultatele, le-a contestat şi a invocat nişte nereguli, care, în opinia sa, ar constitui un temei pentru a se repeta scrutinul. Promo-LEX a delegat observatori în 308 secţii de votare din Chişinău, spuneţi-ne, cum a decurs procesul de votare în capitală?
P. Postica: În linii mari s-a desfăşurat bine. Da, au fost anumite încălcări, începând de la agitaţiile electorale, transportarea organizată a alegătorilor, până la mici deficienţe privind numărarea voturilor. Încălcări tehnice, de procedură s-au înregistrat în 61 de cazuri din 308. Am spus câte cazuri de agitaţie electorală au fost, de transportare organizată a alegătorilor, dar cum influenţează asta rezultatele alegerilor, rămâne la discreţia organelor de drept să investigheze. Noi doar am supravegheat. Organele electorale, care au întocmit procesele verbale de numărare şi procesul total de activitate pe birou, inclusiv persoanele delegate de candidaţii electorali, care au participat la numărarea voturilor, trebuie să menţioneze încălcările. Dacă lipsesc semnăturile lor, înseamnă că nu există niciun temei.
Cum ar putea fi educată societatea noastră, astfel încât, să nu mai cadă în jocul politicienilor de a pune la cale nişte încălcări, tentative de a corupe alegătorii?
P. Postica: În primul rând să se informeze. Indiferent de cadourile cu tentă electorală pe care le-au primit sau dacă a fost rugat foarte frumos să voteze pentru un anumit concurent electoral, fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze că atunci când intră în cabină este singur. Există doar ştampila de votat şi buletinul de vot, şi absolut nimeni nu vede unde vei aplica ştampila. Nimeni nu poate să şti pentru cine ai votat şi există foarte puţine cazuri de încălcare a secretului votului.
Sursa: www.jurnal.md[:en] [:ru]