La peste 13 ani de la hotărârea Catan c. Rusia, despăgubirile de 6.000 EUR per reclamant rămân neplătite, iar cele opt școli românești din stânga Nistrului se confruntă în continuare cu majorări de până la 500% la tarifele utilităților, tentative de înrolare forțată a elevilor și intimidarea profesorilor – potrivit comunicării transmise de Asociația Promo-LEX Consiliului Europei.
Asociația Promo-LEX a transmis în decembrie 2025 o comunicare în temeiul Regulii 9.2 către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la neexecutarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza „Catan și alții c. Rusia” (19 octombrie 2012). Prin acest demers, Promo-LEX informează forul european despre evoluțiile îngrijorătoare din anul 2025 și urmărește adoptarea unor măsuri concrete care să asigure respectarea dreptului la educație în școlile cu predare în limba română din regiunea transnistreană.
În comunicare se arată că, nici până la sfârșitul anului 2025, Federația Rusă nu și-a respectat obligația de a plăti sumele stabilite de Curtea Europeană pentru victimele din dosarul Catan, 6.000 EUR pentru fiecare reclamant, plus 50.000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli de judecată. La peste un deceniu de la pronunțarea hotărârii, niciun ban nu a ajuns la reclamanți, Rusia menținându-și poziția de a nu recunoaște această hotărâre și invocând, inclusiv printr-o lege adoptată în iunie 2022, pretinsa „neconstituționalitate” a executării hotărârilor CEDO. Comitetul de Miniștri al CoE a reiterat în mod repetat că Rusia are obligația să execute hotărârea Catan (chiar dacă a părăsit Consiliul Europei în 2022) și să achite urgent compensațiile restante, de exemplu, la reuniunea din martie 2025 a subliniat din nou că Federația Rusă rămâne obligată să plătească despăgubirile și să remedieze încălcările constatate. Cu toate acestea, până la finele lui 2025 autoritățile ruse nu au întreprins nicio acțiune în direcția executării, lăsând reclamanții fără niciun remediu și încălcările stabilite de Curte fără vreo soluționare.
În anul școlar 2025–2026, cele opt școli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană aveau înscriși 2.041 de elevi, în ușoară creștere față de anul precedent. În pofida cererii crescânde din partea familiilor, aceste școli au continuat să fie supuse unor presiuni sistematice din partea autorităților locale de facto. Comunicarea Promo-LEX notează că în 2025 s-a accentuat discriminarea economică a acestor instituții: tarifele la utilități impuse de administrația de la Tiraspol au explodat, prețul la gaze a fost majorat de circa 5–6 ori peste tariful achitat de școlile controlate de regimul transnistrean (echivalentul a +500% față de anul anterior). În mod similar, tarifele la electricitate pentru școlile românești au fost crescute cu peste 125%, iar alte costuri (apă, canalizare, chirii) au fost și ele mărite în mod arbitrar. În ianuarie 2025, pe fondul unei crize a gazului, instituțiile subordonate Chișinăului au fost deconectate cu prioritate de la rețeaua de gaz, forțând unele școli (Lucian Blaga, Evrika, Alexandru cel Bun, Roghi) să își suspende cursurile cu prezență fizică și să treacă la ore online în miez de iarnă din cauza lipsei încălzirii. Chiar și după reluarea parțială a furnizării, tarifele rămase la un nivel exorbitant au pus în pericol funcționarea școlilor, o mare parte din bugetele acestora fiind devorată de costurile la utilități.
Asupra comunităților școlare au continuat și alte forme de presiune directă. Părinții și profesorii au raportat cazuri de supraveghere și intimidare din partea structurilor locale de securitate în 2025. În unele localități, mai ales acolo unde părinții lucrează în instituții publice locale, aceștia au fost avertizați neoficial de către angajatori sau agenți ai așa-zisei „miliție” să nu își mai dea copiii la școlile cu predare în română, sub amenințarea unor repercusiuni (pierderea locului de muncă, lipsa “garanției securității” etc.). Totodată, a revenit în 2025 spectrul înrolării forțate a elevilor mai mari: așa-numitele „comisariate militare” transnistrene au trimis în mod repetat solicitări oficiale directorilor de școli, cerând listele nominale ale tuturor băieților care au împlinit 16 ani, în scopul înregistrării lor pentru serviciul militar în forțele separatiste. Directorii, conform indicațiilor autorităților de la Chișinău, au refuzat să furnizeze astfel de date, însă presiunile au continuat pe tot parcursul anului. În noiembrie 2025, așa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol a adoptat modificări legislative prin care toți copiii născuți în regiune sunt declarați automat drept „cetățeni” ai autoproclamatei rmn, indiferent de cetățenia reală a acestora, astfel că orice adolescent de 16 ani ar fi considerat recrutat de drept în „forțele armate” transnistrene. Această lege de „cetățenie forțată” urmărește să legitimeze înrolarea tinerilor, mulți dintre ei cetățeni ai Republicii Moldova (ori ai României sau Ucrainei), prin atribuirea unei cetățenii pe care nu au cerut-o. Măsura a stârnit anxietate profundă în rândul elevilor mai mari și al familiilor lor: unele familii au început să caute soluții de a-și trimite fiii la studii în dreapta Nistrului sau în străinătate imediat după gimnaziu, pentru a-i scoate de sub riscul recrutării. S-au semnalat inclusiv cazuri în care absolvenți ai claselor terminale au fost vizitați acasă de „comisari militari” locali și presați să accepte pașapoarte transnistrene, sub amenințarea că un refuz ar atrage probleme pentru familia lor. Aceste tactici creează o atmosferă de teamă constantă și pun în pericol viitorul tinerilor, constituind totodată o încălcare gravă a drepturilor copilului și o sfidare directă a spiritului hotărârii CEDO în cauza Catan.
Măsurile generale necesare pentru a remedia problema rămân, de asemenea, neîndeplinite. După 13 ani de supraveghere internațională, autoritățile ruse nu au prezentat niciun plan de acțiune și nu au făcut vreun demers pentru eliminarea politicilor discriminatorii identificate de Curte. Legea locală impusă de regimul de la Tiraspol, care obligă folosirea alfabetului chirilic pentru așa-numita „limbă moldovenească”, este încă în vigoare, perpetuând discriminarea lingvistică împotriva comunității moldovenești/românofone. Moscova nu a luat măsuri pentru a determina administrația transnistreană să abroge această reglementare ilegală sau pentru a opri ingerințele în procesul educațional și hărțuirea elevilor și profesorilor. Intimidarea, controalele școlare abuzive și alte presiuni asupra acestor școli au continuat și în 2025, așa cum au continuat și impunitatea celor responsabili – niciun autor al acestor abuzuri nu a fost tras la răspundere. Deși Comitetul de Miniștri a reiterat în multiple rânduri obligația Rusiei de a pune capăt acestor practici (inclusiv prin decizia din martie 2025, care cerea încetarea hărțuirii elevilor, părinților și profesorilor), Moscova a ignorat aceste apeluri, menținând o politică de neexecutare și tolerând continuarea violărilor dreptului la educație a mii de copii din Transnistria.
Pe lângă persecuțiile deliberate, deficiențele de infrastructură și transport agravează situația școlilor cu predare în limba română. Cinci dintre cele opt școli încă funcționează în clădiri improvizate și neadecvate, deoarece sediile lor oficiale au fost confiscate de autoritățile transnistrene în 2004 și nu au fost restituite nici până la sfârșitul lui 2025. Elevii învață adesea în săli supraaglomerate, în clădiri vechi care duc lipsă de laboratoare, biblioteci, săli sportive ori sisteme de încălzire corespunzătoare. Multe dintre aceste instituții au nevoie urgentă de reparații capitale, însă resursele financiare sunt insuficiente, astfel că se recurge doar la peticiri minore, cu sprijinul părinților și al autorităților de la Chișinău. De asemenea, transportul elevilor și profesorilor spre școlile din stânga Nistrului rămâne o provocare majoră: numărul de autobuze școlare este insuficient, iar vehiculele existente sunt vechi și se defectează frecvent. Unii copii parcurg zilnic distanțe mari (adesea zeci de kilometri) pentru a ajunge la cea mai apropiată școală cu predare în limba română, întrucât în fiecare raion transnistrean există doar o singură astfel de instituție. Posturile de control neautorizate de la linia administrativă și necesitatea permiselor speciale impuse de regimul de la Tiraspol îngreunează suplimentar deplasarea cotidiană a elevilor și cadrelor didactice. Aceste obstacole logistice afectează direct dreptul la educație al copiilor: dacă un autobuz se defectează sau este blocat la un punct de control, elevii pot pierde orele de curs, iar părinții ezită să-și mai trimită copiii pe un asemenea drum periculos. Școlile raportează că o parte semnificativă din buget este consumată de cheltuielile de transport (carburant, reparații, închiriere de vehicule), în detrimentul investițiilor educaționale. Fără un sprijin adecvat – inclusiv investiții în vehicule noi, finanțare pentru costurile de transport și acorduri care să permită trecerea liberă a microbuzelor școlare, accesul egal la educație pentru elevii din regiunea transnistreană rămâne grav afectat.
Acest nivel de impunitate este alarmant. De peste un deceniu, victimele așteaptă executarea hotărârii CEDO, în timp ce copiii lor îndură zilnic discriminări și intimidări pentru simplul fapt că vor să învețe în limba maternă. Este inacceptabil ca nimeni să nu fie tras la răspundere, iar Federația Rusă să sfideze în continuare această hotărâre judecătorească internațională. Solicităm comunității internaționale, în special statelor membre ale Consiliului Europei, să își intensifice eforturile pentru a proteja aceste școli și a asigura respectarea dreptului la educație garantat de Convenție, a declarat Vadim Vieru, avocat, Asociația Promo-LEX.
Ce solicită Promo-LEX
În comunicarea din decembrie 2025, Promo-LEX formulează o serie de recomandări adresate Comitetului de Miniștri, pentru a depăși blocajul actual al executării:
Adoptarea unui plan de acțiune concret pentru executarea integrală a hotărârii Catan, prin crearea sub egida CoE a unui grup special de experți (incluzând reprezentanți ai școlilor și ai societății civile) însărcinat să elaboreze o foaie de parcurs cu măsuri, termene și responsabilități clare. Planul ar trebui să prevadă pași practici precum revocarea reglementărilor discriminatorii (de ex. legea impunerii alfabetului chirilic), restituirea sau înlocuirea sediilor confiscate ale școlilor, asigurarea libertății de circulație în scop educațional și încetarea hărțuirii comunității școlare.
Instituirea unui mecanism independent de monitorizare a situației drepturilor omului în regiunea transnistreană, sub egida Consiliului Europei. O echipă de experți internaționali ar urma să efectueze vizite periodice (în teren sau în proximitate) la cele opt școli, să raporteze public abuzurile constatate (precum creșterile tarifare, intimidările) și să recomande măsuri de corecție. Acest mecanism ar documenta obstacolele și represaliile întâmpinate de școli, asigurând o supraveghere continuă și alertând direct Comitetul de Miniștri și alți actori internaționali despre noi încălcări, pentru a permite reacții prompte.
Crearea unui fond fiduciar de compensații pentru victimele neexecutării hotărârilor CEDO (Trust Fund for victims of non-execution), administrat la nivelul Consiliului Europei. Un asemenea instrument ar putea asigura plata despăgubirilor datorate reclamanților din cauza Catan, cu eventuale indexări pentru întârziere, în locul statului debitor (Federația Rusă). Fondul ar urma să fie alimentat prin contribuțiile voluntare ale statelor membre și, posibil, din valorificarea activelor rusești înghețate (dacă cadrul legal va permite), Rusia păstrând obligația de a rambursa sumele plătite în locul său. Mesajul unui asemenea mecanism ar fi că, chiar dacă un stat refuză să-și execute obligațiile, comunitatea statelor democratice se va mobiliza pentru a oferi reparații victimelor și a susține autoritatea Curții.
Elaborarea unei strategii la nivel internațional pentru protejarea drepturilor omului în „zonele gri” (teritorii aflate sub control de facto, fără supraveghere democratică deplină) și combaterea impunității asociate acestor zone. Comitetul de Miniștri este îndemnat să promoveze un Plan de acțiune strategic care să consolideze răspunsul statelor europene la situații precum cea din regiunea transnistreană, prin măsuri legale, diplomatice și economice. Prevenirea înrolării forțate a locuitorilor din teritorii ocupate, asigurarea libertății de circulație (de exemplu, coridoare umanitare pentru educație) și garantarea drepturilor lingvistice ale minorităților sunt elemente-cheie sugerate pentru un asemenea plan, toate fiind aspecte evidențiate de cauza Catan. O astfel de strategie ar ridica problema de la nivelul unei cauze individuale la unul de politică publică europeană, oferind instrumente proactive pentru a preveni repetarea unor situații similare în alte regiuni aflate în afara controlului autorităților legale.
Pentru mai multe detalii, contactați:
Vadim Vieru, Avocat, Asociația Promo-LEX
Tel: 068017507
E-mail: [email protected]